joi, 30 august 2012

EXPERIENȚĂ HORROR

Totul s-a întâmplat în dimineața unei zilei de luni... Tot căutam stația de unde puteam lua microbuzul spre hypermarketul Real. M-am gândit să întreb pe cineva din apropiere, poate știe cineva. Un băiat  mi-a zis: „De aici! Eu aștept același microbuz.” I-am mulțumit, iar acesta a schițat un zâmbet.
Mă plictiseam de atâta așteptat. Băiatul  tot încerca să discute cu mine: „ Lucrezi la Real?”  I-am răspuns scurt: „Nu!”. Fără să îl întreb, mi-a zis că merge la un interviu. Ce voci se auzeau în capul meu? ” Te-am întrebat eu unde mergi? Crezi că mă interesează?” ( De obicei, în ziua de luni pot fi foarte rea :)))) )
După câteva minute m-a întrebat dacă știu o clinică dermatologică în Arad. I-am răspuns să încerce la spital.
Apoi a început să-mi povestească că i-a apărut o ciupercă, căci a fost în weekend la Băile Felix. Uh, de parcă îmi păsa!! M-a întrebat ce să folosească ca să scape de ea. I-am recomandat să meargă la o farmacie naturistă și cineva de acolo îi va da ceea ce îi este necesar. - „Da, ai dreptate, asa voi face!”
Lovindu-mă o curiozitate, l-am întrebat: „Dar unde ți-a apărut ciuperca?” -„ Chiar lângă organul genitital”, a răspuns el, în același timp indicându-mi cu degetul locul exact. În gândul meu a pătruns ideea: „Doamne, mi-a trebuit sa îl întreb? Curioșii mor mai repede.” M-a cuprins o rușine și mă tot gândeam dacă LUI nu i-a fost rușine să îmi arate. Putea să spună că o are pe picior, doar ca să-mi satisfacă curiozitatea.
În sfârșit a apărut și micobuzul. Era gol... M-am făcut comodă, iar EL... băiatul din stație, s-a așezat chiar lângă mine și continua să mă impresioneze cu ciuperca lui. -„Crezi că se va extinde până mâine această ciupercă?” I-am spus că nu sunt doctor ca să știu aceste lucruri, dar cred că da. Mă rugam să ajungem cât mai repede la hypermarket, că  băiatul mă terorizaaaaaaaaa!
Mă uitam pe geam... Eram abia prin Micalaca!! Când acest băiat mă întreabă: „Uite, cât de grav crezi că este?” Automat mi-am întors privirea spre el. Acesta și-a dat pantalonii la o parte ca sa îi văd minunata lui ciupercă. Acest gest m-a ȘOCAT: cum să îți dai la o parte pantalonii și lenjeria intimă și ca organele tale genitale sa fie vizible într-un.... microbus??? În plus, să arăți așa ceva unei străine?? GREȚOSSSS!!
Acesta m-a întrebat dacă m-am supărat că mi-a arătat problema lui dermatologică. Eu i-am răspuns: „„Nuuuu, e „imposibil” să te superi pe oamenii nebuni!”
M-am enervat!  L-am făcut  pervers și m-am uitat pe geam până când am ajuns la destinație. Nu am putut să îl mai privesc pe acest individ numit băiat!
Am coborât din microbus și am început a merge cât mai repede spre intrarea principală, doar ca să scap de un psihopat!
Aceasta este o experiență pe care nu o voi uita prea ușor. Sper din tot sufletul să nu mai am parte de așa „minune”  niciodată!!!
Ați avut și voi parte de experiențe horror?

marți, 21 august 2012

TRĂIESC! TRĂIESC! TRĂIESC!

Sorb fericirea... M-am îndrăgostit de zâmbet, de culoare, de vară, de... fericire! Fericirea altora mă face fericită. Ador să simt fericirea altora ca și cum ar fi a mea, până îmi dau lacrimile.
Iubesc să văd cupluri fericite, cuprinse de iubire, de săruturi candide, de îmbrățisări atât de calde, atât de... eterne! Ador să văd băieți drăgăstoși, plini de respect și răbdare față de iubitele lor.
Ador miresele! Plâng la orice nuntă! Plâng de emoția oferită de fericirea altora. Și mă gândesc: „Voi fi mai fericită decât este Ea? Voi avea un „norocos” mult mai bun? Va fi El perfect pentru mine?” Îmi dau lacrimile și savurez momentul.
Ador să văd femeile însărcinate mergând pe stradă cu soțul, iubitul de mână, astfel citindu-se fericirea în ochi. E o fericire nemărginită, fără hotare. Ador să văd grija tăticilor față de proprii copii. Acest lucru mă face să mă gândesc: „așa soț voi avea și eu? ”
Iubesc copiii mici, ador năzbâtiile lor, le ador lacrimile de crocodil, le ador șantajele sentimentale, îi ador când îmi oferă un zâmbet angelic. La ce mă gândesc în acel moment? „Ce aș vrea și eu o așa fericire!”
Ador liniștea... liniștea sufletească. Știi tu... acel sentiment de împăcare cu sine, acea fericire ce o simți și nu știi de unde vine. Ai simțit-o?
Iubesc să fiu lângă familia mea. Mă cuprinde o mulțumire ce îmi dă fiori și prețuiesc mult acea clipă.
Ador să ascult vocile din gândurile mele, să trăiesc un deja-vu, să meditez asupra a ceea ce reprezint pentru lume.
Îmi place să fiu în lumea mea. Să îmi pun căștile în urechi, să mă urc pe bicicletă și  să dau muzica la maxim și Laura Stoica să tot fredoneze: „Tu mă vezi mai frumoasă decât știu eu!”
Ador să gust fericirea până la ultima picătură, chiar dacă uneori nu ma interesează sursa acesteia. ADOR ADOR să simt că trăiesc prin alții. Să fie vorba de bioenergie sau doar de perfecțiune? Să fie vorba de refugiu?
Pe tine ce te face fericit? Ce te face să sorbi din paharul fericirii?
Sursa imagine: http://www.citeste-ne.ro

luni, 13 august 2012

SUNT FEMEIE

-Nu voi mai iubi în viața mea! Pe nimeni, niciodată!
-Ba da, vei trece peste asta, vei vedea!
-Nu, nu e adevărat! Eu mă știu pe mine! În viața mea nu voi mai iubi pe altcineva!
Cu ochii umezi, cu o tristețe pictată pe fața ei dulce, a ales să vină la mare. Pentru prima dată în viața ei! Dar... nu se putea bucura de minunatul răsărit, aprinsul apus, de murmurul mării. Îl dorea pe... EL! Pe el- prima dragoste! Dorește să fie puternică, dar sufletul ei dacă ar avea aripi ar zbura departe... undeva în trecut!
Să nu plângă? Băieții sunt ca tramvaiul? L-ai ratat pe primul, iar în următoarele secunde vine altul? NU, NU NU! E femeie! Lacrima acesteia reprezintă exteriorizarea suferinței, până....până...
Până în penultima zi de vacanță... atunci când „I`ll never be alone” se auzea în întregul Costinești!
Atunci a apărut un alt El. Unul așa cum și-ar fi dorit ea? Unul drăguț, amuzant, vorbăreț ce nu se zgârcea să facă complimente. Era unul ce a respectat-o din prima clipă, a făcut-o să se simtă importantă, dorită, dar în special înțeleasă.
Astfel, a luat naștere prima amintire cu un răsărit perfect de la mare. Ochii ei zâmbeau, se simțea... ciudat de fericită! O fericire ce i-a inundat sufletul cu valuri de mister, de o dorință mistuitoare de a fi...de a fi... un... cuplu!
S-a îndrăgostit! Părea ireal! Nu sentimentul, ci băiatul! Prea perfect, prea frumos totul! Așa cum rar mai există un Făt-Frumos.
Într-o săptămână a invitat-o la ziua lui de naștere. Era în al nouălea cer, chiar dacă lucrurile înaintau cu pași grăbiți. Emoții, emoții, ce cadou să aleagă? Nu știa prea multe despre el! Unii se întrebau dacă nu se teme să meargă la el, poate e un „pește”. Dar a avut încredere în propriile instincte și după 12 ore cu trenul era în brațele lui.
Cât a durat fericirea? Până când minunatul prinț din povești s-a dovedit că nu există. Era doar un băiat cu dublă personalitate, mai rău ca cei simpli. Un băiat ce era drăgăstos cu Ea, dar când vorbea cu altele menționa că iubirea Ei îl sufocă. Ea a descoperit acest tip de conversații pe Facebook... i s-a distrus un vis din care nu a avut timp să se trezească!
A avut „Făt-Frumos ”curajul să își recunoască greșelile? A îngenunchiat și a cerut scuze cu lacrimi în ochi, dar de atunci nu a mai reușit să câștige încrederea Ei. „Relația” a durat până în iunie, anul curent.
Ea a suferit, din nou... crezând că s-a avântat prea repede în brațele unui El. Dar a învățat din această experiență și nu ar mai fi trăit-o... până...
Până în luna iulie, anul curent, când în penultima zi la mare a cunoscut un băiat. Un băiat înalt, brunet, cu gropițe în obraji. Băiatul visurilor Ei, din punct de vedere fizic. Un alt răsărit alături de un brunet. S-a gândit dacă s-a avântat și acum prea repede în această „relație”?
Ea îl adoră, simte fluturași în stomac, îl place, dar viitorul este indecis....
Ce se va întampla? Unde se va întampla?.... Un nou răsărit de mare a adus o nouă iubire ce își va pune amprenta pe sufletul ei, pe minunatul ei caracter...
                   ..............Va continua!!.........

Greșim dacă nu învățăm din prima greșeală? What comes around goes around!
Ce va face Ea? O va da în bară sau ne va uimi pe toți cu o poveste minunată de dragoste cu un Happy End? Merită să trăiască clipa sau să încerce să fie mai rațională? Nu știe... nici nu vrea să știe... totul e frumos!!

luni, 6 august 2012

TU- SUFLET PIERDUT!


TU! Om cu suflet blând, cu zâmbet angelic, te-ai stins! Oare cei de aici nu ti-au oferit suficientă iubire? A hotărât Dumnezeu că meritai ceva mai bun?
Oare cine îți mângâie chipul, fată tristă? Cine te îmbărbătează pe tine, tinere? Oare acolo Sus e o lume mai bună pentru tine? 
Întoarce privirea spre noi. Simți durerea mamei? Simți disperarea tatălui și sentimentul lui de neajutorare?  Dragi părinți, știu că vă gândiți în acest moment dacă există un Dumnezeu. Încredeți-vă în El, chiar dacă vă este greu.
Mulți se întreabă „de ce”? De ce tu și nu alții? De ce le-ai fost răpit(ă)? De ce tu, căci aduceai soarele în viața lor?
Mulți au plâns la sicriul Alexandrei Caramet și al lui Petru Horneț, tineri ce au murit în accidente diferite la două săptămâni distanță. Mulți regretă că au părăsit această lume, dar toți îi vor purta în suflet!

SĂ VĂ FIE ȚĂRÂNA UȘOARA, ÎNGERILOR! Ați lăsat o amprentă pe sufletul oamenilor dragi  vouă! Suflet rătăcit, ai grijă de Sus de cei dragi ție!

Alexandra Caramet ( prima poza)
Petru Hornet ( a doua poză, primul de la dreapta spre stânga)