duminică, 27 ianuarie 2013

LĂSAȚI STUDENȚII SĂ VORBEASCĂ

Mulți afirmă că trăim într-o libertate deplină, într-o democrație susținută de toți. Să fie adevărat? Toți se bucură de anumite libertății, în special de libertatea de exprimare. Minciuni! De când sunt în România nu am observat acest lucru. Nu e ca și în America când un rus se poate urca pe cea mai înaltă clădire și să strige: „Putin este cel mai bun, iar Barack Obama cel mai prost președinte”. Ar păți ceva acel individ? Nu! Este propria lui opinie!
Dar nu doresc a trece în latura politică. Doresc a menționa propria viziune la ceea ce se întâmplă în facultăți.
Ce se întâmplă în facultăți??? Nimic deosebit pentru noi.  Esti notat pentru buna memorie, pentru capacitatea de  a fi robot, de a reține cât mai multe fără a face conexiuni între cunoștințele dobândite. E un fel de „învață, POATE vor folosi într-o zi”.
Nu ai dreptul să contrazici profesorul, căci doar el e deșteptul acolo, nu?  Poate suntem notați pe nedrept, dar nu avem dreptul să „protestăm”, căci ne punem rău cu ei, așa că cea mai buna armă e să admiți tot ce ți se spune. Tot ce rămâne e să dai din cap, un da ca semn de afirmație. Spun studenții ceva dacă nu sunt mulțumiți de modul în care se organizează cursurile? NU. Nu că nu s-ar permite, dar lipsa de comunicare profesor-student este atât de lipsită de legătură, încât studentul nu știe cum ar reacționa profesorul: ar purta pică pe el sau l-ar încuraja să vină cu idei inovatoare pline de motivație și interes.
Profesorul te pune absent la examen, când tu ai ca martori 200 de colegi. Porți o conversație civilizată cu acel profesor, îi explici că totul e o greșeală, ai fost la examen, să se uite mai bine prin lucrări, căci poate  a uitat să te noteze. Răspunsul?? „Vii la examen în rând cu restanțierii”. Deja am ajuns la clipa „purtării de pică”. Ceri ajutorul la alți profesori, vrei să știi ce s-a întâmplat, dar nimeni nu te ajută, doar te îndrumă... „mergi la restanță”! Libertatea exprimării? De ce nu lăsați studenții să vorbească? De ce îi puneți un bandaj la gură și îl ignorați total? De ce îngropați drepturile studenților și îi tratați ca pe niște produse din care curg banii?
Dacă noi, studenții, am putea spune mult mai multe...
Pentru a vedea lucrurile din jurul nostru ne place să facem comparație cum e în altă parte. În această postare, în altă parte mă refer la Marea Britanie. Cine a văzut interviul difuzat de ProTv cu un grup de români studenți la Universitatea Oxford din Marea Britanie? Păi, concetățenii noștri ne-au descris situația de acolo. La ore ești punctat și luat în vizor (în mod pozitiv) doar dacă te implici în discuții logice, profesorii abia așteaptă să îi contrazici, să vii cu argumente în a-ți susține punctul de vedere. Astfel, se decurge la o conversație inteligentă purtată de doi oameni maturi ce încearcă a învăța ceva. Acolo dacă ești tăcut și stai în bancă în stil comunist (picioarele împreunate, ambele mâini pe bancă și cu urechile ciulite la profesor, dar cu gândul în altă parte) nu ești un bun student. În Marea Britanie nu se pune accent pe bunele calitați de memorie, ci pe cele de logică, examenul consistând din întrebări ce își găsesc răspunsul în inteligența studentului, nu într-un curs sau manual. Și totuși de ești un bun student, vei fi recrutat de pe băncile universității de către marile firme. Cred că doar acolo are aplicabilitate expresia „Vine muntele la tine!”
Lăsați studenții să vorbească! Lăsați să fie ei care să îmbunătățească sistemul de învățământ, să ajute la dezvoltarea unei societăți moderne și sănătoase. Profesorilor, nu fiți pietrele de pe drumul vieții lor! Lăsați studenții să vorbească...
Sursa foto: http://www.newsrealblog.com


vineri, 18 ianuarie 2013

COPIII-MICI ȘANTAJIȘTI

Copiii sunt cele mai dragi ființe datorită felului lor de a se comporta, de a spune lucruri trăsnite, de a face viața mai colorată. Aceștia dispun de abilități excelente de... ȘANTAJ! Micuții nu pot fi comparați nici cu cei mai buni agenți KGB sau FBI. De ce? Pentru că au remarcabila abilitate de a se impune părinților. Am afirmat ceva incorect până acum?! Nu, nicidecum!
Atunci când ai un job de weekend într-un hypermarket poți vedea multe și de toate. Cel mai vizibil lucru pentru mine a fost modul în care copiii își șantajează părinții. Vă gândiți cum e  posibil, nu? HA!
Închipuiți-vă un părinte ce își face cumpărăturile cu un mic „spion” în coș. Ajunge la raionul de jucării... Uhh, rar se pleacă de acolo fără rugăminți, plânsete, amenințări. Nu mai vorbim și de raionul de dulciuri. Dacă părintele scapă ușor de la cele două raioane-bombă, ar trebui să își facă cruce. Și totuși... de scapă prea ușor.... tot nu e bine!

Mirarea își face loc când se ajunge la pasta de dinți: „OOOOOOAAAAAUUUUUU! Mami, mamiiii!!! Vreau pasta de dinți cu Hello Kitty! Mamiiiiii, vreau și periuțaaaaa!” (În hypermarket. Hello Kitty este ca o fantomă, este coșmarul părinților: la rechizite, la jucării, la lenjeriile de pat).Băieții sunt topiți după periuța de dinți cu Batman, Spiderman care luminează timp de un minut, la fantasticul preț de 21 de lei. Un alt obiect ce constituie o mare atracție pentru băieți este pasta de dinți cu Thomas&Friends și cu Shrek. Dacă micuții doar plâng la dulciuri, la pasta de dinți contribuie și cu amenințări împotriva părinților: „ Nu mă mai spăl niciodată pe dinți!” Totuși e bine că sunt buni negociatori de mici, nu?
Desigur, majoritatea părinților cedează în fața lacrimilor de crocodil, făcându-i pe plac celui mic, uneori indiferent de preț.
Alți băieței au alte griji: „Mami, uite pasta de dinți Hello Kitty e pentru tine! E pentru fetițe și tu ești fetiță! Ai acasă și papuci cu Hello Kitty”, pe când fetițele au grijă de tătici: „Mami, i-am luat lui tati pastă de dinți cu Hello Kitty!”.
„Coșmarul” uneori neapreciat de părinți (Hello Kitty, Batman, Spiderman, Shrek, Thomas&Friends, etc.) îi ajută pe copii să aibă un interes sporit atunci când este vorba despre o deprindere igienică ce se consolidează în timp. Imaginile desprinse din poveste reprezintă pentru ei cel mai frumos lucru și simt că s-ar spăla pe dinți mai mereu. Astfel, aceștia sunt motivați pentru o igienă zilnică. Pe de altă parte, micuții sunt cei mai mari consumatori; desenele animate, publicitatea având un efect mult mai mare asupra lor. Acestea apelează la punctul lor sensibil: jucăriile, animațiile, personajele lor preferate din povești. De aceea nu ne miră nici prețurile, care sunt peste măsura așteptărilor!
Este destul de evident cum micile lucruri îi transformă pe copii în „mici șantajiști” în relația cu proprii părinți. Dar și părinții au fost mici cândva, nu?!


joi, 3 ianuarie 2013

DE CE VORBESC OAMENII SINGURI

De ce vorbesc oamenii NORMALI singuri? S-au întrebat poate mulți, iar printre ei mă număr și eu. Fiind trei zile pe săptămână într-un hypermarket, văd cum lumea își manifestă comportamentul agitat, mulți vorbind singuri. Cu toate că se spune „a vorbi singur este unica modalitate de a purta o conversație inteligentă”.
Știm că o parte componentă în dezvoltarea psihicului copilului este actul de a vorbi singur (în viziunea noastră, iar în viziunea lui cu un prieten imaginar), conducând la dezvoltarea imaginației, spiritului povestitor, la dezvoltarea unui vocabular cât mai bogat.
Randy Engle, profesor de psihologie la Institutul  de Tehnologie din Georgia afirmă că „„vorbitul de unul singur marchează o problemă, dar majoritatea facem acest lucru”. Acesta subliniază două idei principale:
1. când citim ceva complex, vorbitul de unul singur ajută la memorarea ideilor principale
2. când îmbătrânim abilitățile de aducere-aminte dispar, așa că o facem fără să ne dăm seama.
Specialiștii spun că vorbim singuri pentru a ne face ordine în gânduri, la fel cum alții au agende unde își notează tot ceea ce fac.
Datorită stresului la care sunt  supuși oamenii zi de zi, nervozității și trăirii unei vieți pe fugă, încep a purta o conversație cu ei înșiși, fiind momentul în care iau contact cu ei înșiși, se eliberează de stres.
Cei de pe www.descopera.ro afirmă că „a vorbi singur este sănătos, deoarece contribuie la întărirea autocontrolului, reduce impulsivitatea, făcând bine la sănătatea psihică și fizică”.
"Uneori mesajele există doar la nivelul gândurilor, și rămân silențioase, alteori sunt explicitate, într-un soi de conversație pe care o purtăm cu noi înșine cu voce tare. Experimentele demonstrează că acest dialog interior este oricum foarte util și foarte răspândit, chiar dacă nu întotdeauna lumea îl conștientizează", a explicat specialistul Alexa Tullet.
Am explicat actul vorbirii de unul singur în cazul oamenilor normali! Dacă se evidențiază și un comportament agresiv sau alte indicii ce concluzionează o boală psihică, atunci e o problemă!
Dar sunt sigură că ați fost martori în cazul unui monolog, măcar o singură dată! Ați fost poate puțin speriați, cum am fost și eu, dar să acceptăm societatea cu toate ajunsurile și neajunsurile ei, nu?
DoinitsaB